articol pentru parintii care nu asculta de copii

Interdicția trebuie să fie întotdeauna justificată – este esențial să știe ce nu poate face și de ce. O interdicție precum “Nu atinge fierul de călcat!” va fi mai rar respectată decât “Nu atinge fierul de călcat, pentru că e fierbinte, poți să te arzi și te va durea”. Interdicția nu trebuie însoțită de amenințări, deoarece copilul învață să se teamă de părinți, nu să respecte autoritatea lor. În plus, acest mesaj îi transmite că regulile sunt impuse de cei mai puternici fizic.

Mulți părinți sunt de acord, cel puțin în teorie, că adolescenții lor fac greșeli, dar în același timp ei vor ca odrasla lor să se comporte perfect ca nu cumva să și-o ia de la viață. Unii părinți își încurajează copilul să comunice cu ei atunci când acesta întâmpină o problemă. În momentul în care chiar intră într-un bucluc și vine momentul în care are nevoie de ajutorul părinților, cei din urmă tind să reacționeze exagerat, înfuriindu-se că așteptările le-au fost înșelate și că puiul lor nu e întocmai ușă de biserică sau vechea placă cu ”ce-o să spună lumea?”. În momentul în care ai rostit fraza care a distrus atât de multe visuri devii cel mai mare dușman al tău și a propriului copil. Nu ne putem îmbunătăți viitorul, dacă nu suntem dispuși să facem ceva nou, riscând să comitem erori și să învățăm din ele, chiar dacă toată lumea e împotrivă.
Pe scurt, ar trebui să ne gândim mai mult la noi. Nu înseamnă însă că ar trebui să devenim egoiști, ci să înțelegem odată pentru totdeauna că trebuie să trăim ce dorim noi și nu ce își dorește lumea din jur . Iar atunci când o să te vorbească lumea pe la spate înseamnă că tu ești mai în față.

E valabil pentru tine, copile. Pentru tine care citești acum aceste rânduri și ești prea speriat de consecințele faptelor tale. Ești prea speriat să iei decizii pentru tine înaintea altora, prea speriat să lupți pentru a face dreptate. Și cine e prea fricos să ia atitudine și să se apere în fața denigratorilor va muri prost, singur și cu imaginea pătată.
E la fel de valabil și pentru tine, dragă mamă/ tată de copil adolescent. Acceptă faptul că puiul tău de om a crescut și e suficient de capabil să hotărască ce e bine și ce nu pentru el. Încurajează-i alegerile ca să nu-ți scoată ochii peste un timp cu ce ar fi putut să devină sau să aibă dacă tu nu i-ai fi tăiat aripile mult prea devreme. Copilul tău o să zboare la un moment dat și va avea nevoie de experiența de viață pe care a acumulat-o prin acțiunile sale, nu ale tale. Nu îl lăsa să se trezească la București sau oriunde ar decide să facă o facultate, inadaptat societății care a evoluat în timp ce tu îl obligai să urmeze calea ta.

Acceptă faptul că al tău copil s-a îndrăgostit sau că vrea să fie prieten cu cineva în cel mai civilizat mod cu putință. Înainte să te opui și să dai crezare unor bârfe referitoare la X sau Y, află ce părere are mai întâi copilul tău și ce vrea; discută, ascultă-l. Se presupune că până la 18 ani l-ai învățat tot ce ținea de tine. Dacă te îndoiești de acțiunile copilului tău, înseamnă că te îndoiești de propriile tale concepții și că nu ți-ai făcut datoria de părinte. Dacă vrea să facă prostii o va face în momentul în care tu te-ai întors să speli vasele. Ai încredere în copilul tău înainte să ai în oricine altcineva și conștientizează că a crescut și că de frica ta nu îți va mai spune niciodată adevărul, ce-l macină, ce simte sau ce-și dorește. O să trăiască într-o bulă, iar tu te vei întreba cum să i-o spargi. Și vei încerca mult și bine pentru că tu l-ai învățat să își fortifice pereții bulei atât de tare încât să devină impenetrabili. Tu ești responsabil pentru zidul copilului tău.

Îndrăgostirea e un proces al autocunoașterii. Regula din viața adultă e valabilă și în viața copilului tău. Copilul tău are nevoie de empatia ta, înțelegerea ta. Și tu ai iubit când l-ai conceput, corect?

Povestește-i întâmplări asemănătoare din viața ta și mai ales explică-i că și mama lui și tatăl lui au simțit aceste lucruri unul față de altul și tocmai de aceea au ales să fie împreună și să îl aibă pe el. Arată-i că cei mai apropiați oameni din viața lui simt la fel cu el. Păstrează-ți calmul în ceea ce privește dragostea adolescentină. Nu reacționa exagerat. Adresează-i copilului întrebări cum sunt ” ce părere ai despre ea/el?” sau ”cum te simți când în preajma lui/ei?”
(în ce privește adolescenții, rețineti faptul că o relație a sa nu presupune neapărat vreo finalitate sexuala. Încercați să discutați deschis orice aspect atunci când vârsta o impune. Și mai presus de orice, nu tu trebuie să decizi de cine să se îndrăgostească sau când.

Acestea fiind zise, tu ca părinte mai gândește-te dacă îi acorzi copilului tău sprijinul și echilibrul emoțional de care el are nevoie la vârsta adolescenței. Ceea ce îi interzici acum o să-l afecteze în viitor și nu doar pe el ci și pe tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s